Green
Clasicul. Ierbos, dens, cu exact atâta amărui cât trebuie.
- Ceai de bază
- Matcha japoneză (ceai verde)
- De unde vine culoarea
- Chlorella și spanac
Matcha nu e o culoare și nici un gust: e un mod de a bea ceai. Frunza întreagă, măcinată până devine pulbere, bătută în apă. Am dus această metodă la șase ceaiuri diferite.
Matcha înseamnă literalmente „ceai măcinat”. Nu denumește o plantă și nici o culoare: denumește o metodă. De aceea funcționează de peste opt sute de ani și de aceea poate fi aplicată oricărui ceai.
Pui frunza în apă, aștepți și arunci frunza. Bei ce a reușit apa să extragă din ea.
Frunza e deja pulbere. Nu se infuzează: se dizolvă. Bei frunza întreagă, nu umbra ei.
În ultimele săptămâni planta crește acoperită. Frunza devine mai închisă și mai fragedă.
O trecere prin abur oprește oxidarea și fixează culoarea frunzei.
Se îndepărtează tulpinile și nervurile. Rămâne numai partea fragedă.
Măcinată foarte fin, până la o pulbere care rămâne în suspensie în apă în loc să se depună.
Oolongul, ceaiul galben, cel negru, pu-erh și cel alb provin toate din aceeași plantă ca cel verde: Camellia sinensis. Ce se schimbă e oxidarea frunzei. Și odată cu ea, culoarea și gustul.
Așa s-au născut cele șase. Fiecare amestec pornește de la un ceai măcinat și adaugă botanică reală — floare, rădăcină, fruct sau condiment — care îi dă culoarea. Ceaiul pune fondul; botanica, culoarea.
Verde, alb, galben, oolong, negru și pu-erh vin toate dintr-o singură plantă: Camellia sinensis. Ceea ce le separă este cât de mult se lasă frunza să se oxideze după recoltare. De acolo vin culoarea și gustul fiecăruia.
Pu-erh stă deoparte intenționat: nu doar se oxidează, ci fermentează în timp. Este alt proces, de aceea îl separăm pe scală.
Clasicul. Ierbos, dens, cu exact atâta amărui cât trebuie.
Blând și floral. Cel mai improbabil albastru care încape într-o ceașcă.
Condimentat și cald, cu scorțișoară, cardamom și ghimbir.
Profund și prăjit. Negru cu adevărat, nu maro închis.
Pământiu și fructat deopotrivă. Rozul vine din rădăcină.
Cel mai delicat. Cremos, cu scorțișoară și vanilie.
Green pornește de la matcha japoneză din ceai verde. Celelalte cinci pornesc de la oolong, ceai galben, ceai negru, pu-erh și ceai alb.
Bună parte din ce se vinde drept „matcha albastră” e floare de mazăre-fluture măcinată și cam atât: frumos, dar fără nicio frunză de ceai înăuntru. Noi pornim mereu de la un ceai. Fără ceai nu există matcha — există doar culoare.
Matcha înseamnă „ceai măcinat”, așa că toate șase se fac prin aceeași metodă: un ceai măcinat bătut în apă în loc să fie infuzat. Green pornește de la matcha japoneză din ceai verde; celelalte cinci de la oolong, ceai galben, ceai negru, pu-erh și ceai alb.
Din botanică reală, niciodată din coloranți: floare de mazăre-fluture și spirulină pentru albastru, sfeclă și pitaya pentru roz, turmeric și dovleac pentru galben, cacao și cărbune pentru negru.
Nu, și tocmai asta e ideea. Fiecare ceai de bază are caracterul lui: pu-erh e pământiu, oolongul floral, ceaiul alb delicat. Doar Green are profilul ierbos al matchei clasice.
Nu. Niciun amestec nu conține zaharuri adăugate sau aditivi. Zaharurile din tabelul nutrițional sunt cele prezente în mod natural în fructe și legume.
O linguriță (2 g) în 120 ml de apă la aproximativ 80 °C. Bate cu chasenul până nu mai rămân cocoloașe și adaugă 120 ml din laptele preferat.
Șase ceaiuri, șase culori, aceeași metodă.